Prima răzvrătire
Ce ni se relatează în Geneza 3
De ce este atât de mult rău în lume? Cei mai mulți creștini de astăzi probabil merg direct la Geneza 3 și la cădere. Cunoaștem bine această relatare. Poate nici măcar nu ai nevoie să cauți referința biblică. De fapt, probabil că nici nu trebuie să fii creștin ca să fii măcar oarecum familiarizat cu povestirea. Primele ființe umane pe care le-a creat Dumnezeu, Adam și Eva, au căzut în ispită și au urmat înșelăciunea șarpelui, mâncând din pomul cunoașterii binelui și răului și intrând într-o răzvrătire deplină împotriva lui Dumnezeu. Simplu și direct, nu-i așa? Ei bine, nu chiar. Dacă ai fi pus aceeași întrebare celor care trăiau în contextul iudaismului din perioada Celui de-al Doilea Templu, ei ar fi fost de acord că răul în lume este și din cauza Genezei 3 și a căderii — dar nu s-ar fi oprit acolo. „Nu uitați Geneza 6 și problema nefilimilor, care răspândesc răul dezlănțuit în lume, și potopul care a rezultat”, ar fi spus ei. Iar apoi de menționat pentru ei ar fi fost Geneza 11, o poveste pe care ar fi citit-o în lumina Deuteronomului 32:8–9, când Yahweh a dezmoștenit națiunile și le-a pus sub stăpânirea dumnezeilor neamurilor, membri ai consiliului Său divin. Apoi mai avem nimicirea Sodomei și Gomorei din Geneza 19, o povestire care pentru mulți încă este un lucru greu de elucidat. Cu alte cuvinte, răspândirea răului în lume nu este doar rezultatul a ceea ce s-a întâmplat în Geneza 3 cu căderea omului în păcat. Bătălia nevăzută în mijlocul căreia ne aflăm astăzi este rezultatul nu al unei singure rebeliuni, ci a mai multor rebeliuni, care au avut loc atât în tărâmul pământesc, cât și în cel spiritual.
Prima dată când întâlnim războiul spiritual este în grădină, casa lui Dumnezeu, Edenul. Așa cum am stabilit, Muntele Eden era locul unde familia pământească și supranaturală a lui Dumnezeu locuia împreună și unde erau conduși de capul casei, Yahweh. Dar în Geneza 3 întâlnim brusc o figură identificată drept „șarpele”. Ce este această ființă? De unde provine? Și, cel mai important, pe măsură ce începe să dialogheze cu Eva, de ce nu intră ea în panică? De ce pare povestea să sugereze că a vorbi cu șarpele era perfect normal pentru ea, că nu este nimic ieșit din comun?
Să începem prin a privi mai atent cuvântul ebraic nachash, cuvântul pe care îl traducem în română prin șarpe. Ebraicul nachash poate însemna șarpe, dar poate însemna și un gardian divin al tronului sau ceva care, vorbind mai general, are un aspect de foc și asemănător bronzului. În Geneza 3, probabil toate aceste trei sensuri sunt implicate atunci când citim nachash în text. Ideea unui nachash ca gardian al tronului poate explica de ce există un sentiment de familiaritate între nachash și Eva. Acești gardieni ai tronului sunt ființe angelice și ele sunt menționate și în alte locuri din Scriptură.
